Alantoină: ce este, la ce folosește? Sursă și nivel de dovadă

Majoritatea mamiferelor, în afară de om și de primatele superioare, produc alantoină ca produs final la degradarea purinelor. La om și la primatele superioare lipsește enzima uricază care realizează acest pas, astfel degradarea se oprește la acidul uric. În cosmetică, deși apare alături de cuvântul „calmant”, este o moleculă chimică simplă, iar rudenia cu ureea este vizibilă chiar în denumirea sa: 5-ureidohidantoină.

De unde provine alantoina?

Sursa naturală cea mai des citată este tătăneasa (Symphytum officinale). Rădăcina conține aproximativ 0,6-4,7% alantoină, iar ea a fost găsită și în știuleții porumbului. De aceea, pe etichete și în prezentări poți vedea ca fiind „din plante”; însă conform dicționarului de ingrediente cosmetice, alantoina din produs are sursă sintetică. În laborator poate fi preparată prin oxidarea acidului uric.

Există și o explicație pentru această diferență. Rădăcina de tătăneasă conține alcaloizi pirolizidinici care pot afecta ficatul, de aceea în produsele medicale se folosesc doar extracte din care acești compuși sunt reduși. Extractul de tătăneasă și alantoina pură nu sunt același lucru. Pe listă caută-le separat: Symphytum Officinale Root Extract și Allantoin.

Cum se comportă în formulă?

Solubilitatea în apă este limitată: la 25 grade se dizolvă aproximativ 0,5%, iar pH-ul la care este stabilă este între 4 și 9. Aceasta poate fi una dintre explicațiile pentru concentrațiile mici din cosmetică. Pe etichetă poți vedea și complexe precum Allantoin Panthenol, Allantoin Ascorbate sau Allantoin Glycyrrhetinic Acid. Pentru unele dintre ele lipsesc datele de utilizare și concentrație; ce se spune despre alantoină nu trebuie transferat direct la acestea.

De ce este atât de răspândită în îngrijirea calmantă?

Într-o evaluare de siguranță datată 2010, s-a raportat că ingredientul 1.376 este utilizat în concentrații de până la 2%. În SUA figurează pe lista produselor de protecție a pielii fără prescripție, în intervalul 0,5–2%. Acest statut și faptul că este cunoscut drept substanță neiritantă sunt printre principalele motive pentru care apare frecvent în cremele calmante.

Mecanismul nu este însă pe deplin explicat. Se presupune că reglează inflamația, crește proliferarea fibroblastelor și acumularea de colagen și că, prin slăbirea legăturilor proteice, înmoaie pielea. O revizuire a hidratantelor arată că a fost comercializat ca hidratant și keratolitic, dar că studiile care o susțin lipsesc.

Care este nivelul dovezilor?

Într-un studiu de faza 3, crema purtător a dat rezultate mai bune decât se aștepta; cercetătorii atribuie acest lucru fie efectului cremei, fie îngrijirii intense a rănilor din timpul studiului. Totuși, tabloul este clar: nu s-a putut arăta că alantoina, singură, face diferență la pielea bolnavă. Există puține studii solide cu alantoină singură pe piele sănătoasă, dar iritată, care să măsoare roșeața și ușurarea. Din efectul simțit într-o cremă calmantă, o parte poate veni din glicerină, uleiuri și ingredientele care susțin bariera.

Pentru cine este potrivită alantoina?

Din punct de vedere al siguranței, situația este mai bună. În testele clinice s-a raportat că nu iritează și nu provoacă alergii până la 0,5%. În studiile mai vechi, produsele pentru iritațiile din scutec nu au avut efecte secundare. Pentru concentrații mai mari există mai puține date. Raportul de siguranță precizează, de asemenea, că nu există date separate privind interacțiunea cu lumina, reproducerea și dezvoltarea. Deci, în aceste domenii, nu trebuie înțeles «nesigur», ci «nemăsurat».

• Dacă un produs cu alantoină provoacă o problemă la piele sensibilă, vinovat poate fi un alt ingredient din formulă; verifică și parfumul și uleiurile esențiale.
• Și aici rămâne valabil să testezi un produs nou pe interiorul brațului sau al cotului, de două ori pe zi, timp de 7–10 zile.
• În sarcină și în alăptare, consultă medicul înainte de un produs nou.
• Pentru o rană deschisă, o erupție care exudă sau o roșeață care nu trece, nu schimba crema, ci mergi la medic.

Dacă vrei să compari ingredientele calmante, poți consulta paginile despre panthenol și centella. Nu există o comparație directă și solidă care să arate că unul dintre cele trei este superior celorlalte. Pașii unei rutine pentru pielea sensibilă sunt descriși în articolul despre îngrijirea pielii sensibile.